RSS

Soarecele si pisica sau cum ne seduce puterea

26 Ian

S-au facut multe studii pe tema dependentei, teren generos cu multiple manifestari. Ca e vorba de alcool, tigari, droguri, munca, shopping, ciocolata, adrenalina, sex, medicamente s.a.m.d., orice dependenta influenteaza viata celui prins in mrejele ei, de cele mai multe ori avand efecte nefaste. Ne afecteaza sanatatea, bugetul, psihicul, abilitatile si apetentele sociale. Macar la nivel de cultura generala, stim cu totii ce presupune o dependenta, iar daca am avut nesansa sa fim afectati direct de ea sau indirect (prin intermediul unor persoane apropiate), poate am devenit mici experti in domeniu.

Ce mi-a furat mie gandurile in ultima vreme este insa o dependenta pe care se bate mai putin moneda: cea data de putere, un drog la fel periculos ca heroina, cocaina sau morfina. Nu degeaba exista terminologia abuz de putere, alaturi de abuz de alcool sau de medicamente. Doar ca este un teren putin mai greu de defrisat, cel al puterii si formelor ei de manifestare.

Cu totii am afirmat cel putin o data in viata „eu daca as fi in locul lui sau in pozitia asta, altfel m-as comporta” sau „indiferent cat de sus voi ajunge, eu nu o sa uit de unde am plecat si nu ma voi schimba” sau „niciodata nu as profita de puterea pe care o am”. Oare este chiar asa in realitate? Ati stat sa analizati la fel de serios si ce s-a intamplat dupa ce ati ajuns sa detineti puterea respectiva?

Sa nu imi spuneti ca voi nu ati avut niciodata putere, ca e stupid. Nu trebuie sa fii presedinte, sef sau sa ocupi orice alta pozitie de conducere pentru a avea putere. Este suficient sa te afli in postura de a lua o decizie care implica si afecteaza mai multe persoane si deja detii puterea asupra acestora. In mod normal, moral si de bun simt, nu ar trebui sa punem interesul propriu pe primul plan, ci binele comun. Dar tocmai asta e dilema? In ce proportie procedam astfel si cat la suta ne lasam sedusi / furati de avantajul pe care il detinem? Altruismul e un concept frumos, un fel de cavaler pe cal alb din regatul comportamentului si personalitatii. Dar egoismul este inscris in gene, subiectivismul face parte din natura umana, iar dominatia este tendinta caracteristica a speciei noastre. Cu atatea premise negative, cum naiba sa nu ne scaldam in placerea pe care ne-o confera o pozitie de putere? Care ar fi parghiile prin care am putea combate instinctul de a ne juca cu soriceii atunci cand ajungem sa fim pisici?

Anunțuri
 

Etichete: , , , , , ,

Un răspuns la „Soarecele si pisica sau cum ne seduce puterea

  1. dora

    26 Ianuarie 2010 at 23:33

    am gresit (si) cand am avut (un pic de) putere
    poate nu (exagerat de) dramatic (zic eu) dar cine poate sti cum ii afecteaza actiunile…reactiunile si/sau dispozitiile (trecatoare sau nu) noastre pe ceilalti, fie ei victime sau simpli ‘beneficiari’?
    atata timp cat totul depinde de sistemul de referinta, cat putem sti din masura in care ii afectam pe ceilalti cu … actiunile … reactiunile noastre?
    am gresit si chiar daca nu mult, alea sunt greselile pe care nu le pot uita
    … desi uit (convenabil) … cate alte lucruri
    strange, huh?
    bune ganduri
    ajuta … sa stii ;o)

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: