RSS

Orbire

28 Iun

Mi-ai spus odata ca nimeni nu ma poate iubi ca tine.

Nu puteam sa te cred pur si simplu,

Trebuia sa ma conving singura.

Mi-am lasat deci sufletul pe o margine de prapastie,

Asteptand sa vina o mana in care destinul era deja incrustat.

Am asteptat sa il poarte tacut departe de abis,

Departe de arsita, la umbra copacului vietii.

Acolo unde incepe si se termina totul. 

Am asteptat ani, secole, apoi milenii.

S-au apropiat multe maini pline de dorinta, pulsand de pasiune.

Dar niciuna nu purta pecetea „noastra”.

Mi-ai spus odata ca nimeni nu ma poate iubi ca tine.

E prea tarziu oare sa te cred acum?

Anunțuri
 
2 comentarii

Scris de pe 28 Iunie 2010 în Autodisecție

 

Etichete: , ,

2 răspunsuri la „Orbire

  1. Napocel

    23 Iulie 2010 at 16:54

    Splendid!
    Si eu asa mai rar le scartiu cu poeziile. Te invit in sectiunea cu poezii din blogul meu:
    http://napobloghia.wordpress.com/category/poezie/
    Azi ne-am-ntalnit si pe facebook.

     
  2. Răzvan

    25 August 2010 at 09:04

    Cu cât eşti mai orb, cu-atât lumea-o vezi mai bine…

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: