RSS

Ca la bloc…

03 Apr

M-am mutat recent intr-un apartament nou. Simteam demult nevoia de schimbare, si, de obicei, casa noua inseamna noi inceputuri.

Prima intalnire cu vecinii a fost chiar in timp ce duceam gramada de cutii, genti, saci, plase samd pe scari. O mamica: blonda, grasuta, uratica si insipida. Copilul – alta poveste: cat o galusca, indesat, cu ochi jucausi ce de abia se vedeau intre caciula si fularul tras peste fata (obsesia parintelui superprotector). Sa fi avut cam la 2 ani si ceva. Ne interpeleaza cu aplomb pe mine si amicul ce ma ajuta la mutat:

-Cine sunteti? Ce cautati aici la mine?

Luati prin surprindere, zambim si privim catre mama. II citim pe fata mandria ce statea sa plezneasca. „Eu l-am facut!” – parea sa spuna ranjetul ei.

-Dar tu cine esti? il intreb pe micut, gandindu-ma sa intru in jocul lui. (Imi plac copiii dezghetati, ce nu se ascund rusinosi in spatele parintilor.) Reactia insa ma dezamageste:

-Cine sunteeeeeeeti? Ce cautati aici la miiiiiiiine? urla micutul „Goe”. Si continua cu cele doua intrebari, pe un ton isteric, batand din picior. Mama nu da semne de rusine pentru scena facuta de pitic. Si nici nu pare sa empatizeze prea tare cu faptul ca stam amandoi cu niste cutii imense in brate, blocati pe scari.

-Nu au venit la noi, mami! ii spune cu jumatate de gura tancului, preocupata sa-si intinda gatul peste capul nostru sa vada gramada de bagaje de afara. Apoi, cu un ochi de evaluator expert, ne intreaba:

-Dar unde v-ati mutat? La 27? Am vazut eu ca s-a mutat acum o luna vecina de acolo. Dar vad ca aveti multe lucruri…

Si curiozitatea nestavilita i se citeste in priviri. Tare i-ar placea sa aiba ceva ochelari de James Bond, sa poata vedea prin ambalaje, ce lucruri am impachetate. (Copilul, ca o placa stricata, continua sa isi urle cele 2 propozitii in timpul asta.)

-La 27, da! ii raspund cu un inceput de enervare. Scuze, dar e grea cutia, trebuie sa trecem! O zi buna! ii tai replica ce se pregatea sa iasa din gura ei cascata. In apartament, amicul meu izbucneste:

-Te-ai scos! Ai politie in bloc! Ce ma dispera astia care vor sa stie ei tot!

Incep sa rad, gandindu-ma ca in fiecare bloc din lumea asta exista cel putin o persoana, care functioneaza pe post de radio sant, barfitor sef, detectiv ce si-a ratat cariera. Oameni care se simt mai importanti daca stiu tot ce misca in jur.

-Da-i pace! Pe mine pustiul m-a socat. Ce simt dezvoltat al proprietatii are: ce cautati la mine… iti dai seama cand o fi mare cum ajunge?

Mai radem o clipa si coboram dupa urmatoarea tura de bagaje. Jos, surpriza: vecina se invarte in jurul bagajelor, ca un inspector vamal. Prinsa asupra faptului, isi ia o expresie nepasatoare si incepe sa studieze atenta creanga unui pom din fata blocului. Ii arunc o privire enervata si patrunzatoare. Cu efect, pentru ca isi ia de mana odrasla si pleaca incet spre locul de joaca din apropiere.

-Frate, ce disperata! Nu are altceva interesant de facut? zice amicul. Nu mai raspund, incercand sa nu dau prea multa importanta intamplarii. Vreau sa fiu zen, ma mut in casa noua doar…

Continuam cu incursiunile noastre in sus si in jos pe scari, cu mici pauze de tigara intre. La un moment dat, apare si proprietarul. Ma intreb ce cauta acolo, pentru ca nu il asteptam.

-Am zis sa mergem sa citim contoarele…(ridic din spranceana)…oricum eram in zona! spune el grabit, anticipand ceva replica taioasa din partea mea. Inghit in sec, ii fac semn amicului sa ia o pauza si urc scarile impreuna cu proprietarul.

-Trebuie sa luam cheia de la vecina de sus, contoarele sunt in spalatorie si numai ea are cheia. Dau din cap plictisita, in semn ca am inteles, si il urmez resemnata pe scari. Vecina, o babuta cam la 70 de ani, inalta, voinica si cu ochi bulbucati, ca de melc.

-Vaaaai, ce dragut’ este domnisuara! (detectez pronuntia de maghiar ce nu si-a batut foarte tare capul sa vorbeasca perfect romaneste de-a lungul vietii). Ia cheia si ne insoteste catre spalator, in halatul ei de casa ponosit si papuci pe care ii tarseste la fiecare pas. Converseaza apoi in ungureste cu proprietarul (aflu si eu cu ocazia asta ca el stie ungureste). Ii ignor, gandindu-ma la cate mai am de facut si incercand sa imi stapanesc enervarea ce simt ca incepe sa creasca primejdios in mine. Citesc contorul, noteaza, incuie si eu dau sa plec. Vad ca ma urmeaza amandoi. Intreb din priviri care e faza si proprietarul imi spune zambind inocent:

-Tanti Ildi e curioasa sa vada cum am renovat apartamentul. Vine cu noi sa se uite putin!

Ma intorc, sa nu ma vada, dand exasperata ochii peste cap si injurand in gand de toti sfintii. Imi trece prin minte o secventa din desenele animate cu Pif si Hercule, cand se bat si e doar o invalmaseala, praf, urlete, si un plasture la final pe un ochi vanat. Respir adanc si apoi suport stoic turul de prezentare a apartamentului. Da, frigiderul e nou. Zugravii? Au cerut 6 milioane, dar am negociat la 4 jumatate. Intr-adevar, e spatiu destul, am rearanjat mobila. Este putin cam puternic rosul faiantei din baie, dar asa era cand am cumparat-o… samd.

Stau si ma uit la amicul meu, conversand din priviri, incercand amandoi sa nu stam in calea musafirilor neinvitati ce isi vad linistiti de inspectie, ca si cum noi nu am exista. Intr-un final, dupa ce analizeaza si ei curiosi mormanul de bagaje din mijlocul camerei, pleaca. Inchid usa dupa ei si mimez un urlet si smuls de par din cap. Adi rade copios:

-Noah, super! Sa nu zici ca nu iti cunosti vecinii! Ai putea sa faci o placinta si sa ii vizitezi si pe restul, cum fac americanii… macar asa termini mai repede cu toata povestea…

Ne aprindem cate o tigara. Eu ma gandesc tacuta: ce bine-i in casa noua!!!

Anunțuri
 
5 comentarii

Scris de pe 3 Aprilie 2011 în Critic

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

5 răspunsuri la „Ca la bloc…

  1. Dianet

    3 Aprilie 2011 at 12:50

    Bine ca e bine 🙂 Sa te bucuri de ea si abia astept sa ne vedem ce o cafea 🙂

     
  2. geaninavlad

    3 Aprilie 2011 at 16:02

    desigur ca ne vedem! 🙂

     
  3. Bogdan Vlad

    8 Aprilie 2011 at 22:01

    Felicitari de casa noua Geani! Pustiul a mostenit mentalitatea tipica a locatarului de la bloc. Bucata de asfalt din fata blocului e parcarea mea pentru simplul motiv ca parchez de 15 ani acolo. Gradinita de flori din fata blocului!? Tot a mea! Eu am pus acolo flori si gard si lacat pe poarta! Mie in BV vroiau sa imi puna babele taxa de intrare pentru ca am numere de CT.

     
  4. geaninavlad

    8 Aprilie 2011 at 22:35

    Bogdan, mai bine nici eu nu puteam spune :)) ca sa vezi cat de „universala” e povestea, tanti Ildi din intamplare m-a intalnit pe scari acum cateva zile… avea in mana o sapa si a tinut sa-mi spuna ca a facut curatenie in fata blocului in … gradina :)) ca ea se ocupa de ani de zile de asta si ca uite acum arata ca o casa de om ….

     
    • Bogdan Vlad

      12 Aprilie 2011 at 21:38

      zicea bine un blogger cunoscut ca Romania este tara unde nici Apocalipsa nu mai vine… Mentalitatea tampa a romanului il face si pe necuratu’ sa fuga inspaimantat

       

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: