RSS

Arhive pe categorii: Critic

Superficialitate


De ce suntem atât de tributari aparenţelor? De ce nu privim în profunzime, dincolo de ele? Să fie dezinteres? Nerăbdare? Lipsă de timp? De intuiţie? Incapacitate de analiză? Inteligenţă nu tocmai strălucitoare?

Iată o poveste cu tâlc, că tot veni vorba…

Un negustor avea o pasăre într-o colivie. Cum tocmai pleca în India, ţara de origine a păsării, negustorul o întrebă dacă nu vroia să-i aducă ceva la întoarcere. Pasărea ceru să-i dea drumul, dar fu refuzată. Atunci îl rugă pe negustor să meargă în junglă şi să le dea de veste păsărilor libere din neamul ei că fusese prinsă. Negustorul făcu întocmai. Dar abia terminase ce avea de spus, că o pasăre sălbatică, aidoma cu cea din colivia lui, căzu la pământ fără simţire. Negustorul se gândi că o fi fost vreo rudă apropiată de-a păsării lui, şi se mâhni că-i pricinuise moartea. Când ajunse acasă, pasărea din colivie îl întrebă dacă-i aduce veşti bune din India.
― Mă tem că nu, dragă pasăre, îi zise negustorul, veşti proaste. O rudă de-a ta a căzut la pământ chiar la picioarele mele când a auzit că eşti în captivitate.
De cum auzi aceste cuvinte, pasărea negustorului căzu la rândul ei ca fulgerată.
― Vai! Vestea că ruda ei a murit a omorât-o şi pe ea, cugetă negustorul.
Şi, îndurerat, luă pasărea din colivie şi o puse pe pervazul ferestrei. Pe dată, pasărea îşi veni în fire şi zbură într-un copac învecinat.
― Află acum, spuse ea, că nenorocirea pe care tu credeai că mi-o anunţi era de fapt pentru mine o veste bună. Şi că mesajul salvator, învăţându-mă cum să mă port ca să-mi recapăt libertatea, mi-a fost transmis prin tine, temnicerul meu.”
Şi pasărea zbură, în sfârşit şi pentru totdeauna liberă.

Anunțuri
 
2 comentarii

Scris de pe 30 August 2011 în Critic, Disectii terapeutice

 

Etichete: , , , ,

Oglinda cu iluzii


V-ati oprit vreodata, din senin, in mijlocul traficului din oras? Sau, pur si simplu, dintr-o activitate febrila? Atunci stiti senzatia aceea ciudata, de inertie amestecata cu bulversare. Totul continua sa galopeze in jurul tau, ai impulsul sa o faci si tu, dar, incet, te acomodezi la noua stare de contemplare.

Si iti dai seama cat de stupizi sunt oamenii. Incearca in disperare sa controleze cat mai mult din ceea ce ii inconjoara sau li se intampla. Isi creeaza iluzia ca duc ceva la bun sfarsit si ca apoi tot ei isi aleg noi „provocari”. Comic, nu? Practic, cat timp au suflare, alearga incontinuu. Intra intr-o asemenea rutina, ca daca i-ai intreba din senin pentru ce o fac, s-ar holba la tine si nu ar putea sa articuleze nimic.

Sunt atat de narcisisti, incat isi imagineaza ca ei dau sens lumii, nu invers. Nu inteleg ca, scosi din schema generala, devin nu insignifianti, ci inexistenti. Mare adevar a grait Paler: „Niciodata n-ai avut suficienta imaginatie pentru a-ti inchipui lumea fara tine.”

Nu trebuie sa crezi in zei pentru a avea umilinta propriei micimi. Si atunci? De ce ne enervam cand lucrurile nu ies cum am vrut noi? Dar lumea asta mare si minunata am intrebat-o ce vrea? De ce ne incapatanam sa credem ca avem o „telecomanda”, doar ca am ratacit-o momentan? Aaa, nu putem accepta ca suntem simple butoane ale unei telecomenzi, asa cum nu suportam ideea ca am fi pioni, manipulati de cineva… Pai nu avem noi un cuvant pentru asta? Vanitate oare era?

De obicei credem ca lumea ar sta in loc, fara noi. Faceti exercitiul pe care vi l-am spus si, imediat, va veti lamuri ca nu-i asa. Partea minunata este insa ca nici reciproca nu este valabila. Poate sa se opreasca totul in jur si tu sa alergi liber, neingradit. Bineinteles, cu o conditie – sa inveti sa te bucuri de iluzii. Pentru ca asta este simplul miez de lumina pe care, in orbirea noastra atotvazatoare, il ratam: totul este iluzoriu. Cu cat mai repede intelegem asta, cu atat ne e mai plina de placere calatoria. Este atat de stupida teama de a ne detasa (just let go!). Credem pueril ca nimic nu poate fi mai rau. De am sti noi ca, doar atunci, esti cu adevarat ancorat…

Imi place sa ma joc. O sa fac un experiment. Le dau oamenilor o oglinda si ii las sa se uite. Pot vedea in ea adevarul, daca trec dincolo de propria imagine. As paria insa ca nu o vor face, nu stiu de ce… Sa vedem ce iese…

Iaca oglinda (un text pe care il voi posta aici).

Aştept să se întâmple ceva. Nici eu nu ştiu exact ce. Dar e aşa de bine să fii activ, fiind cât de pasiv poţi tu. Să staai, să staai, să tot stai… având impresia că alergi. Îmi vin în minte tot felul de imagini şi sunete. Ca şi cum un copil neastâmpărat a pus mâna pe telecomanda ce îmi controlează creierul şi acum o butonează, plin de încântare… Încerc să prind din zbor idei, să duc la capăt măcar un cuvânt din marea de vorbe ce se învârt haotic. Nicio şansă! Pe când cred că am găsit, în sfârşit, virgula sau punctul, îmi dau seama că era doar o cratimă la final de rând, dar, paradoxal, continuarea nu mai vine. Cu toate că ar trebui să mă panicheze lipsa de control, eu mă înfrupt din bulversarea de vocale şi consoane. Să îmi fi fost atât de dor de cuvinte, încât mă bucură acum şi simple litere? Sau am găsit în final răspunsul la întrebări pe care nici nu le pusesem? Habar nu am, că doar nu pot gândi! Oare ce voiam să spun? Dacă voi nu ştiţi, eu de unde să ştiu? Care parte nu o înţelegeţi? Consider că am fost extrem de coerentă, în incoerenţa mea! Doar nu-s eu de vină că voi vă încăpăţânaţi să vă urmaţi şirul gândurilor, să aveţi sintaxă şi logică şi… Ei, bine, aţi intrat în altă dimensiune. E drept, nesemnalizată! Dar voi, voi de ce nu vă uitaţi pe unde mergeţi? Ar fi trebuit să vă daţi seama că e ceva în neregulă de când aţi conştientizat că mă priviţi cu capul în jos, că unde era dreapta acum e stânga. Ba-i dreapta!…Ba nu, e stânga! Off, cine vă pune să încercaţi, încontinuu, să deţineţi controlul?!? Uite ce bine e de mine: văd totul clar şi nici măcar nu-mi pasă că ar putea fi doar o iluzie…

 

Etichete: , , , ,

Spălatul rufelor în public: premieră națională?


Cam toată media online a scris azi despre o premieră la nivel național: inaugurarea primei spălătorii sociale. Evident, în București! Despre ce este vorba?

Pe scurt, bucureștenii cu venituri mici (şomeri, pensionari, părinţi singuri, familii numeroase) sau fără adăpost, au de azi acces la un spațiu dotat cu zece maşini de spălat şi zece uscătoare semiprofesionale, unde să își poată spăla gratuit hainele. Pe lângă servicii de spălare și uscare, balsam și detergent, ei vor putea să primească și sfaturi în legătură cu igiena personală (!?!) În locația de pe Calea Griviţei 216, a fost, de asemenea, amenajat un loc de joacă pentru copii și inclus în dotări un televizor, pentru ocuparea timpului de așteptare. Ținând cont că spălatul duminica este considerat păcat, programul de funcționare va fi inițial de luni până vineri între orele 8.00 – 16.00, putând fi extins ulterior și sâmbăta.

În spatele proiectului se află un ONG (Asociaţia Portico), Primăria Capitalei (ce va acoperi facturile de apă, energie electrică şi plata chiriei, plus asistență prin DGASMB) și două companii multinaţionale (Unilever și Whirlpool). Plusul de imagine este evident pentru cele din urmă, care au vehiculat azi mesaje gen „lucrurile aparent mici, precum posibilitatea de a păstra igiena familiei, ajută la construirea demnităţii şi decenţei vieţii” sau „ne-am propus să contribuim la îmbunătăţirea calităţii vieţii a peste un miliard de oameni până în anul 2020”. Sorin Oprescu a fost și el prezent la inaugurare, susținând că „grija faţă de oameni este o altă dimensiune a primăriei!”

Lăsând deoparte declarațiile cu iz puternic de promovare de imagine și gust  de „lemn”, nu neg că există numeroase persoane care nu au posibilitatea să îşi spele hainele în condiţii civilizate, fie din lipsa banilor, fie din cauza condiţiilor în care locuiesc (fără canalizare, apă curentă sau curent electric). Vă întreb doar ce credeți:

1. vor fi, într-adevăr, serviciile folosite de cei din categoria de mai sus, sau de alți „nevoiași”, cu chef de economisit la bugetul personal?

2. se face cu o floare primăvară?

 
Un comentariu

Scris de pe 7 Iunie 2011 în Critic

 

Etichete: , , ,

Teleșoping – mic ghid tv pentru inițiați


AVERTISMENT: Acest ghid se adresează strict pasionaților de teleșoping, care vor să guste și plăcerea zapping-ului tv. Ceilalți sunt rugați să nu citească!

Ceasul sună. Este ora 4.50 dimineața. Dai fuga la baie, te speli pe dinți și pe față, și apoi te îndrepți înfrigurat către canapea. Te așezi confortabil, iei telecomanda și apeși butonul magic. Începe o noua zi de teleșoping.

5.00 – 6.00: Singurii care s-au gândit la tine sunt cei de la Kanal D. O oră plină de oferte care mai de care mai apetisante.

6.00 – 6.10: Pauză de cafea, dar repede, că nu vrei să ratezi nimic.

6.10 – 6.15: Muți rapid pe B1, curios să vezi cu ce produs fac deschiderea în dimineața asta.

6.15 – 6.45: Începe distracția! Acum va trebui să te decizi cum te împarți între TVR 1, Acasa și B1. Dacă ai și Pratech Tv, nu te văd bine!

6.45 – 6.55: Încet, te poți relaxa. Ai rămas doar cu TVR 1 și B1. Poți folosi butonul back.

6.55 – 7.00: Dai Cezarului ce e al lui. Urmărești cu atenție cu ce produs încheie B1 ora de teleșoping.

7.00 – 7.15: Lume noua! Saluți de bun venit TVR 2 și Antena 2. Știi că nu te vor dezamăgi.

7.15 – 7.30: Intra în joc și OTV. Cum să nu se gândească tocmai domnul Diaconescu la popor și nevoile lui?

7.30 – 7.45: Ai rămas iar cu TVR 2 și Antena 2. E bine, îți mai odihnești puțin degetele.

7.45 – 8.00: Ei plusează, tu te bucuri. Spui bună dimineața și celor de la Favorit și Etno. Patru prieteni de nădejde, pe drumul galben către Oz.

8.00 – 8.10: Etno s-a dus, TVR 2 se pregătește și el să-ți spună adio până mâine. Dar nu te superi. Antena 2 și Favorit sunt pe poziții încă. Și mai sosesc în grabă Acasă, Zeus TV, Sport Klub, Sport 1 și Dolce Sport 1. Nu ai avut 8 prieteni timp de 10 minute niciodată în viața ta. Și toți binevoitori, darnici și deschiși să-ți satisfacă nevoile (pe care nici tu nu știai că le ai).

8.10 – 8.30: A plecat TVR 2. Dar cei șapte magnifici au rămas.

8.30- 8.45: Mai sunt doar patru: Favorit, Sport Klub, Zeus și Sport 1. Ești încă important. Te vor!

8.45 – 9.00: S-a dus și Favorit. Ceri scuze timid celorlalți și fugi să faci un duș și să mănânci ceva pe fugă. Te iartă ei, știu că le ești fidel de obicei.

9.00 – 9.30: TVR3, Taraf, Prima, Zeus, AXN sci-fi și Dolce Sport. Nu te poți plânge, ai energie acum după micul dejun frugal. Telecomanda pare să ia foc, dar nu îți pasă, ești complet absorbit de goana ta.

9.30 – 9.40: Pleacă Prima, dar se intorc în forță Kanal 2 și Acasă . N24 plus vine și el pentru un sfert academic. Ești în extaz și agonie. Toți opt te asaltează și tu nu vrei să pierzi nimic.

9.40 – 10.00: Faci recapitularea, să nu te încurci: TVR3, Taraf, Kanal D, Acasă, AXN sci-fi, Zeus, Dolce Sport și…și…și…aaa, B1. Știai tu că se-ntoarce!

10.00 – 10.15: Te-au zăpăcit, dar nu te lași. Or fi ei mai puțini acum, dar tot e greu să le faci față. Îți amorțește degetul plimbându-te între Taraf, Național TV, OTV și Zeus.

10.15 – 10.30: Acum e-acum! Ai mai rămas doar cu Diaconescu și Lazarus… Momentul când titanii se luptă pentru atenția ta. Nu vrei, nu poți, îi iubești în mod egal. Mai bine iei o pauză de la teleșoping (deși te doare nespus)!

10.30 – 11.00: Pe principiul doi se ceartă și al treilea câștigă, aloci următoarea jumătate de ceas celor de la TVR 3. Pe fundal, titanii se ceartă în continuare pe audiențe… Oricum, mori de ciudă că nu prinzi și TV Paprika sau Mynele Television la ora asta…

11.00 – 11.15: E chef din nou! Taraf, Sport 1, F&H și Acasă și-au amintit de tine. Sunt opt acum (trăiască și Euro Channel!).

11.15 – 11.30: Pro Cinema preia ștafeta de la Euro Channel. Ceilalți, tot pe poziție. Tu, frenetic!

11.30 – 11.45: Taraf, B1, OTV, Zeus, F&H și Sport 1. Încep să te usture ochii, dar nu renunți!

11.45 – 12.00: Se întoarce și N24. Încet, un junghi rebel se insinuează sub coaste.

12.00 – 12.15: B1 te predă celor de la Național Tv. Taraf e-n pauză de schimbat corzi, dar îți trimite verii, Favorit și Etno, ca să fie totuși bine reprezentată familia. Sport 1 te abandonează, dar nu te panica! Există Dolce Sport. Lazarus se recunoaște învins, însă Diaconescu își vede de ofertat în continuare. Ca și pescarii de la F&H. Trăgând linie, tot șase au rămas.

12.15 – 12.30: A terminat pauza Taraf și revine. La fel Sport Klub și AXN sci-fi. Ți se accelerează pulsul, sunt deja nouă…. Când dai și peste MGM, atacul de panică te lovește din plin.

12.30 – 12.45: Soarele e deja sus pe cer și sesiunea ta de teleșoping atinge climaxul. Acasă, Prima, Național Tv, AXN Sci-fi, MGM, Favorit, Taraf, Etno, OTV, Euro Channel, Sport Klub, F&H… toți se închină în fața ta! Sunt cele 15 minute de glorie pentru care te-ai luptat, trezindu-te cu noaptea în cap. Te simți rege, răzbunat de toate suferințele îndurate de-a lungul timpului.

12.45 – 13.00: Acasă, OTV și Euro Channel iau pauză, dar nu-ți pasă! Îți savurezi hipnotizat victoria.

13.00 – 13.30: Ai de ales acum între Antena 2,  AXN sci-fi, MGM, Etno, Taraf și Sport Klub. Ai uitat cum era cu un singur canal…

13.30 – 13.40: Rămâi cu AXN sci-fi, MGM, Etno, Sport Klub, dar vine și Prima.

13.40 – 13.45: Nu îți permiți nicio secundă fără vigilență. Altfel ratai întoarcerea B1.

13.45 – 14.00: Acasă te salută din nou! Trebuie să te miști rapid între cele șapte canale, dar deja ai dexteritate…

14.00 – 14.15: Etno e în pauză de masă, iar tu îți iei adio de la Prima, AXN sci-fi și B1 până mâine. Le înlocuiesc cu succes Sport 1 și Dolce Sport 2. Ai mai rămas cu cinci concurente.

14.15 – 14.30: Gata cu Sport Klub, îl ștergi de pe listă. S-a dus și Acasă, plângeau marisabelele deja! Nu ai timp să te superi însă, că Etno-a revenit!

14.30 – 14.45: Stomacul îți dă semne că e vremea să iei o pauză. Dar nu renunți! Butonezi conștiincios telecomanda, de la Sport 1 la Euro Channel, apoi la Etno.

14.45 – 15.00: Apeși din nou accelerația, pentru că s-au întors între timp Taraf și Dolce Sport.

15.00 – 15.15: Ai vrea să iei o pauză. Parcă ai renunța un sfert de ceas la Euro Channel și Taraf. Dar exact acum e programată ultima întâlnire cu prietenii de dis de dimineață: Kanal D. Îți spui că nu se face una ca asta, și, recunoscător, le acorzi exclusivitate…     

15.15 – 15.30: Pe când să iei drumul bucătăriei, mânat de foame, te pomenești pe TVR 1! Vezi scris Teleșoping și rămâi țintuit pe canapea.

15.30 – 15.50: Etno versus Taraf! Câștigă stomacul, și dai fuga să inspectezi frigiderul. Ceva rapid, că nu poți pierde mult timp cu asemenea prostii.

15.50 – 16.00: În sfârșit poți fuma o țigară fără să te simți presat de telecomandă. Taraf e singura opțiune, și poți privi de pe balcon televizorul, fără să pierzi nimic. Savurezi în tăcere atât țigara, cât și o prezentare integrală de produs.

16.00 – 16.15: Înapoi pe canapea, întins pentru siestă. Te pregătești de o nouă ședință de zapping. Deocamdată numai între Favorit și Taraf. E bine…

16.15 – 16.30: Etno complică temporar situația, dar nu se compară cu războiul de la prânz.

16.30 – 16.45: A venit momentul să te bucuri de ultimele imagini pe azi de la Taraf. Îi dai partea leului, deși  tot tragi cu ochiul din când în când pe Dolce Sport 2 și Favorit.

16.45 – 17.00: Ultimul apel al zilei și de la Antena 2. Visezi la o cafea, dar nu ai timp. Totuși ai trei canale de acoperit…

17.00 – 17.30: Știi că urmează să spui adio și celor de la Dolce Sport 2, deci te concentrezi pe ei. Cu mici incursiuni și pe Favorit (da, recunoști, nu poți rezista tentației!).

17.30 – 17.45: O nouă dilemă: Euro Channel sau Favorit? Acorzi prioritate primului. Știi tu de ce…

17.45 – 18.00: Cu un ultim efort, le spui adio și celor de la Favorit. Te încearcă o tristețe ciudată.

18.00 – 18.45: Telecomanda e inutilă, toți te-au abandonat. Ai timp acum de cafea. Dar melancolia orelor când 11 canale se luptau să îți capteze atenția, te face să o bei cu noduri… Îți amintești de telefon, vezi că ai treizeci de apeluri pierdute, dar nu îți pasă. Ești trist!

18.45 – 19.00: Îți promiți solemn că de aici înainte Etno o să fie canalul tău preferat. Prietenul la nevoie se cunoaște, nu? Chiar dacă îți acordă numai un scurt prilej de bucurie…

19.00 – 22.45: Îi suni pe cei care te căutaseră, dar nimeni nu răspunde. Speli vase, speli haine, speli geamuri… Nimic nu te face să zâmbești. Acum regreți amarnic minutele în care ai renunțat la teleșoping pentru un amărât de mic dejun. Le vrei înapoi, dar nu se mai poate! Te joci plictisit cu telecomanda. Numai prostii: știri, filme, muzică, talk-show-uri, divertisment. Dar teleșoping? Refuzi să apelezi la canalul specializat. Tu vrei și zapping, asta ți-e plăcerea!

22.45 – 23.00: Retrăiești o umbră palidă a zilei, privind cu nesaț Euro Channel.

În timp ce faci un duș, îți faci planul pentru mâine. O să fii mai bun, mai rapid, nu o să mai cedezi niciunei ispite. Îți pui ceasul să sune la 4.50 și adormi fericit, visând la cuțite fermecate, cutii magice de depozitat alimente, bijuterii, aparate de masaj și atâtea alte lucruri pe care neapărat trebuie să le cumperi și tu!

AVERTISMENT 2: Vizionează DOAR primele 5 minute din următorul material. O să-mi mulțumești, sigur nu ai mai văzut acest produs pe niciun canal de Teleșoping!

AVERTISMENT 3: Pentru cei care au decis să ignore primele două avertismente, autorul nu își asumă nicio responsabilitate!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 Mai 2011 în Critic

 

Etichete: , ,

Renunţaţi la cuţit!


Într-un articol publicat recent, The Guardian readuce în atenţia opiniei publice din UK problema mutilării genitale (FGM –Female Genital Mutilation), oferind drept sursă de dezbatere un documentar realizat în Kenya. Anterior, în 2008, o altă provocare fusese adresată englezilor de către jurnalista Lisa Rogers: documentarul The Perfect Vagina problematiza creşterea îngrijorătoare a numărului de labioplastii realizate benevol în UK, mai ales datorită vârstei relativ fragede a unora dintre paciente (14, 15 ani).

Două documentare total diferite, având acelaşi mesaj: Renunţaţi la cuţit!

Deşi aparent fără o legătură logică, vizionarea celor două materiale video ridică întrebări asupra unei practici comune: intervenţia de tip chirurgical asupra organelor genitale. Contexte, locaţii, culturi si evoluţii diferite ale acestui subiect, suferind însă de aceeaşi actualitate. Este cel puţin trist să observăm cum probleme, considerate a fi apanajul societăţilor revolute, revin sub noi forme, pervertite, în sânul unor societăţi moderne, unde educaţia şi liberul arbitru există per se. 

Mutilarea genitală este astăzi considerată o practică barbară, reprobabilă şi supusă rigorilor legislaţiei. Cu toate acestea, datorită lipsei de educaţie, datorită puterii exercitate de stigmatul social, de tabu-uri, superstiţii şi cutume, ea continuă să existe, afectând destinul multor femei (copii, adolescente sau adulte). Documentarul ne oferă strict o privire asupra situaţiei din Kenya, însă acest gen de practici (identice sau asemănătoare) au fost comune de-a lungul vremii în multe alte zone, pe continentul african sau în Estul Mijlociu, fiind ulterior importate in societăţile occidentale, o dată cu valul de imigranţi din zonele respective (vezi câteva detalii aici).

Dacă intervenţiile de tip FGM sunt realizate adesea forţat, fără anestezie, în absenţa unor minime condiţii de igienă, marcând (fizic şi psihic) pe viaţă femeile respective, operaţiile de tipul labioplastiilor se desfăşoară, în societăţile occidentale, de obicei, în cabinete perfect sterilizate şi la cererea pacientelor. Cu toate acestea, popularitatea recentă, aparent inexplicabilă, a acestui tip de intervenţie chirurgicală, este pusă într-o nouă lumină prin vizionarea documentarului anterior menţionat. Descoperim, împreună cu realizatorii, existenţa unui număr semnificativ de femei care se simt stigmatizate datorită aspectului lor fizic, chiar dacă este vorba de zone intime ale corpului. Exceptând cazurile justificabile medical, majoritatea intervenţiilor par a fi motivate de dorinţa, mai mult sau mai puţin superficială a femeilor, de a se încadra în anumite tipare. Este pusă în discuţie atât obsesia actuală pentru perfecţiunea fizică, dar şi modul în care societatea de consum creează modele artificiale, false, din dorinţa de profit, pe care le oferă maselor, creând nevoi şi presiuni false de adaptare. O referire clară se face, în mod special, la modul în care pornografia îşi hrăneşte  consumatorii cu imagini ideale, lipsite de realism (conform studiilor de anatomie) ale organelor sexuale. Astfel, într-o manieră indirectă, un alt tip de tabu-uri (este interzis să discutăm despre aspecte intime, de natură sexuală) şi, implicit, de lipsă de educaţie, poate genera efecte nedorite.

Ne grăbim adesea să judecăm societăţile paternale, din lumea a treia, mai ales datorită nerespectării dreptului femeilor la liberă alegere! În acest proces, uităm să privim cu un ochi la fel de critic propriile comunităţi, unde existenţa liberului arbitru nu echivalează automat cu “libertatea” de a alege şi, în mod evident, nu simbolizează acceptarea diversităţii drept un lucru normal, natural sau salutar!

 

Etichete: ,

Minunile din statistici (sau cum isi schimba romanul naravul)


Din marea de mailuri tip newsletter care imi scalda periodic inbox-ul, acum 10 minute mi-a zgariat retina un titlu alarmant: “Dupa ce s-a prabusit in 2010, disponibilitatea de cumparare a romanilor s-a stabilizat la un nivel foarte scazut“. Ce mi-a trecut prin minte in secundele de dupa lecturarea titlului? Prima reactie a fost in stilul “Amintirilor din copilarie”… iaca pozna!  A doua a fost pe filiera burtierelor de la OTV… soc, senzational!  A treia a fost tipic ardeleneasca… hai, noah!  Iar ultima, expresia felului meu obisnuit de a aborda stirile bazate pe statistici… yeah, right!!! Desi am o gena dominanta mostenita direct de la Toma Necredinciosul, mi-am impus de-a lungul timpului sa acord totusi prezumtia de nevinovatie. In cazul de fata, sa dau o sansa articolului cu pricina sa ma convinga! Si ce argumente am primit?

1. informatia este concluzia studiului EURO Climate efectuat de GfK  in Austria, Bulgaria, Cehia, Franta, Germania, Italia, Marea Britanie, Polonia, Romania si Spania, pentru primul trimestru din 2011;

2. “disponibilitatea de cumparare” este un indicator calculat pentru fiecare tara vizata de studiu; la noi, se pare ca in martie era de -35,1 puncte, pe cand austriecii au valori de 30,9 si nemtii  de 34,3;

 

3. starea de spirit a consumatorilor europeni este dominata, in prezent, de cresterea inflatiei si de cotele inalte ale datoriei publice.

… toata lumea sa se ridice si sa aplaude timp de cinci minute! Ok, am glumit, puteti aplauda si stand pe scaun! Sau si mai bine, puteti sa imi explicati si mie de ce ar trebui sa inghit pe nemestecate genul asta de informatii.

1. Pentru ca asa zice GfK? Daa, stiu ca ne place mult si apreciem in mod special tot ce vine de la institutii, organizatii si alte structuri investite cu aura de autoritate incontestabila intr-un domeniu. Doar se asteapta de la noi sa ne alegem pasta de dinti pe criteriul ca este recomandata de Asociatia Mondiala a Medicilor Stomatologi si sa credem toate aberatiile servite prin media sub pavaza comunitatii oamenilor de stiinta din Marea Britanie! Ca doar niciunul dintre noi nu a invatat vreodata la scoala nimic despre metodologia unei cercetari, despre cum se valideaza un studiu, despre importanta esantionarii si mai ales a precizarii marjei de eroare… detalii insignifiante! Deviza noastra trebuie sa fie “crede si nu cerceta!” sau “nu te lega la cap, daca nu te doare!”

2. Sa iau de buna stirea pentru ca indicatorul respectiv a iesit negativ la noi? Si pentru ca noua ne dau de obicei multe cu minus sau rest? Si pentru ca, nu-i asa, la noi cainii nu au nimic in coada, pe cand la altii au mereu covrigi? Daca stau sa calculez, cainii austriecilor au exact 66 de covrigi in plus fata de potaile autohtone. Noroc ca nu sunt 666, ca atunci aveam o explicatie in plus: precis si-a bagat dracul coada!

3. Sau, cel mai important, sa propag si eu concluzia studiului, cucerita de argumentul ala cu starea de spirit dominata de inflatie si de datoria publica? Jur solemn ca o sa preiau si o sa dau mai departe informatia, daca imi explica cineva cum poate sa fie dominat spiritul cuiva de inflatie? In prostia mea, eu credeam ca starea de spirit a unui om are legatura cu emotiile, sentimentele si alte concepte din astea psihologice rasuflate…

Daca ar fi sa ma iau strict dupa ce am citit in articol, ar trebui sa cred in minuni! De genul: romancele au suferit un AVC in masa si astfel le-a disparut peste noapte tendinta de a se relaxa prin sesiuni prelungite de shopping; in acelasi timp, s-a dat un decret ca se interzic revistele alea pacatoase de fashion, care ne chinuie cu poze despre ultimele tendinte in materie de sandalute, cordelute si posetute, si care ne provoaca insomnii sau ne chinuie crunt pana cedam si dam fuga la mall sa intram in randul lumii; sau poate odraslele noastre s-au maturizat spectaculos din 2010 pana in martie 2011 si acum inteleg ca rata inflatiei si datoria publica sunt mult mai importante decat egocentrismul care le facea pana mai ieri sa urle ca din gura de sarpe in mijlocul magazinului cand noi refuzam sa le cumparam diversele articole asezate strategic pe rafturi; cine stie, poate minunea care s-a intamplat este ca au dat roade campaniile de sanatate publica si ne-am lasat de fumat cu totii sau am inteles in sfarsit ca mersul pe jos face piciorul frumos si, drept urmare, ne-am concediat pe termen indefinit masinile amatoare de benzina…

Gata, stiu! Romanii au inteles in sfarsit ca Maslow era un dobitoc, cu tot cu piramida lui! Faza aia cu nevoile de baza e doar inventata de spiritul malefic al consumerismului. De fapt noi ne plasam la etajul superior: indiferent ca nu am mancat de trei zile, ca sunt intepenite caloriferele pentru ca nu am platit factura, indiferent ca e cam aiurea sa mergi pe strada in fundul gol, pe noi ne intereseaza numai dezvoltarea spirituala, autorealizarea! Si pentru ca noi nu suntem fraieri ca austriecii, nu cheltuim nimic cumparand surse de “iluminare”! Le furam sau le luam gratis de pe unde le-au lasat altii…

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 22 Aprilie 2011 în Critic

 

Etichete: , , , , , , ,

Religia – intre hobby si marketing


Respect oamenii care au pasiuni. Indiferent ca e vorba de gradinarit, regizat filme, colectionat nasturi sau salvat balene. Important este ca isi canalizeaza energia catre un scop anume, pe care il urmaresc cu asiduitate. Ii respect chiar si pe cei care pun pasiune in religia pe care au ales-o. Tot o forma de credinta este si asta, la fel cum altii cred ca este important sa aiba o gradina frumoasa, sa creeze filme geniale, sa adune cate un exemplar din orice tip de nasture sau sa se asigure ca exista balene fericite pe pamant… Fiecare este liber sa creada in ce vrea si sa se implice cat vrea si sa actioneze ca atare.

Spuneam ca ii respect, pentru ca pun pasiunea in joc. Cand este insa vorba de un simplu hobby, isi pierd in fata mea aura de „extraordinar”. Nu ma intereseaza cei care pun cate o floare in gradina pentru ca au primit niste seminte sau rasaduri cadou, nici cei care din plictiseala au incercat sa faca in timpul liber un filmulet si sa-l posteze pe youtube, nici cei care fiind zgarciti, nu arunca niciodata nasturii stingheri gasiti prin casa. Nici macar cei care, dupa ce au vazut „Free Willy”, propovaduiesc timp de 1, 2 sau 3 zile cui ii asculta despre importanta ecosistemelor si a faunei de pe Terra…

Tot asa, nu pot sa-i inteleg si sa-i apreciez pe cei care isi amintesc de credinta si religia lor doar pe baza calendarului, si nici atunci… Devin brusc umili, isi controleaza actiunile pentru a nu incalca preceptele, postesc, nu mai fac sex, nu folosesc masina de spalat, dau de pomana, fac cruci si mai ales ii privesc dand din cap dezaprobator pe cei care nu pun aceeasi „pasiune” in zilele respective in manifestarea „credintei”. Poate mi se pare mie, dar toate asea sunt semne ca ai un hobby, si nu o pasiune care te consuma.

Nu-mi plac extremele si extremistii, sa fim intelesi! Dar macar ii admir si le respect capacitatea de a canaliza atata energie intr-o directie clara. Cu ei stii cum stai, nu ai surprize… Pe cand de la cei care au drept hobby religia, poti sa ai parte de revelatii… Domnisoara X, pe care ai tot vazut-o dansand pe mese in cluburi in ultimele luni, te cheama la biserica sa va spovediti impreuna. Vecina de la 2, care isi bate copiii mai des decat covoarele, nu spala niciodata haine duminica, doar e pacat… Domnul Z, patron de firma cu 100 de angajati, 5 la alb si 95 la negru, doneaza 2% pentru Fundatia „Imparatia cerurilor”, ce ajuta familiile nevoiase cu zahar si faina de Paste si Craciun… Madam Y, ce desfasoara o activitate infloritoare de video chat unde ajuta crestineste 30 de tinere sarmane sa faca si ele 1000 de dolari pe luna, obligatoriu isi uneste degetele cu unghii tehnice intru realizarea unei cruci peste centura de siguranta, daca stationeaza in trafic in dreptul vreunei biserici (in care, fie vorba intre noi, nu a intrat in viata ei…).

As zice ca e o adevarata placere (daca nu ar fi de fapt o NEplacere) sa vezi toti oamenii astia ce au un singur numitor comun: au si ei un hobby – religia! Si pentru ca exista amatori, exista si oferta. Bisericile si manastirile au pagini pe facebook, fac consiliere online si probabil si spovedanii. Se vand la kilogram matanii si iconite „sfintite”. Doar orice hobby este o sursa de castig, daca te duce putin mintea…

In drum spre casa, in troleu, am vazut deunazi un batran. Probabil fara casa. Judecand dupa hainele murdare, barba crescuta dupa legile junglei, unghiile aflate intr-un doliu prelungit si sacosele pline cu diverse chestii neidentificabile, pe care le tinea strans in brate, pe scaunul de troleu unde dormea senin. O scena comuna, ati zice. Ca el sunt mii. Ce avea in plus? Isi dormea somnul fara griji la umbra cozorocului unei sepci negre, pe care scria cu rosu „I love Jesus!” (in loc de love, bineinteles era desenata o inima, dupa modelul celebru…). Pentru o secunda chiar te facea sa simti ca este atat de impacat in somnul lui, pentru ca se afla sub protectia magica a credintei sale… Dupa secunda aia, ii dadeai seama ca era o sapca achizitionata din vreun second-hand sau primita de pomana de la ceva organizatie caritabila, ce practica marketingul religios cu succes…

 
2 comentarii

Scris de pe 19 Aprilie 2011 în Critic

 

Etichete: , , , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: