RSS

Un inel


Cineva ți-a făcut la un moment dat cunoștință cu ea. Nici măcar nu îți amintești unde sau cu ce ocazie. 

V-ați întâlnit apoi întâmplător pe stradă. Tu nu ai recunoscut-o, dar ea te-a îmbrățișat cu atâta entuziasm, că nu te-a lăsat inima să nu-i zâmbești. Stingher, în colțul gurii, dar totuși un zâmbet. Și, din acel moment, nu ai mai avut scăpare! Până să-ți dai seama ce se întamplă, deja îți povestea despre primul sărut (a fost nașpa, tipul nu știa ce face!), despre râsul isteric pe care i-l provocase primul joint, și mai ales despre cât de mult o enervează fermoarele (nu înțelege de ce au fost inventate; nasturii nu erau buni?) Iar tu te rugai să îți sune telefonul, ca să scapi elegant de ea…

O săptămână mai târziu, erai la cafea cu un prieten. I-ai auzit râsul colorat când era prea târziu: se instalase deja cu voi la masă. I-a înhățat mâna, scuturând-o puternic, și s-a prezentat. Apoi, fără să aștepte un răspuns de la el, i-a întors palma și s-a apucat să o studieze cu un aer atât de serios, de parcă soarta întregului univers depindea de ce o să descopere. Mda… Ești băiat bun, dar cam flușturatic… Să ai grijă de fata asta, nu merită să o rănești! Și dacă nu mă asculți, o să te bântui de pe lumea cealalta! A râs cu poftă, te-a ștampilat scurt pe obraz (de fiecare dată avea același ruj roșu aprins) și a dispărut. Ai ridicat jenată din umeri, la întrebarea mută din ochii lui.

O vreme nu ai mai văzut-o. Îți ieșise complet din minte, ca o poveste nespusă. Erai prinsă cu examene la școală, cu teancuri de dosare ce se adunau pe birou și cu alergătura după un instalator, care să repare țeava din baie. Cu cearcăne mari, și chef de a omorî pe cineva, te-ai îndreptat în ziua aceea spre clădirea cu multe etaje, locul obișnuit de tortură. Era acolo! Te aștepta. Plină de familiaritate, ți-a sărit de gât, agățându-și din grabă cercelul în părul tău. Ăsta e semn, să știi! Că suntem legate! Nu i-ai zâmbit. Era prea mult… Cum naiba te găsise și aici? Dar ea nu te-a băgat în seamă, ocupată să-și răscolească geanta. Pierzându-și răbdarea, a răsturnat conținutul pe trotuar, apoi a extras victorioasă ceva din mulțimea de nimicuri femeiești. L-am găsit! Dă-mi mâna! Și, înainte să poți reacționa, ți-a strecurat pe deget un inel. Din acela cu multe mărgele colorate. Fluturând propria mână, cu degetele răsfirate, ți-a arătat că are și ea unul identic. Acum ești sora mea! Oficial! Bucurându-se, ca un copil, de ispravă, a aplaudat zgomotos. Tu i-ai mulțumit rece și te-ai scuzat. Am întârziat la lucru! Ne mai vedem, bine? Pa! Și ai urcat nervoasă scările…

O lună mai târziu, ai primit un telefon. Ai scos încet din sertar inelul, și ai plâns în tăcere. De ce au inventat fermoarele? Nasturii nu sunt buni? Si de ce au inventat cancerul?

Anunțuri
 
2 comentarii

Scris de pe 24 Mai 2011 în Disectii terapeutice

 

Etichete: , , ,

Teleșoping – mic ghid tv pentru inițiați


AVERTISMENT: Acest ghid se adresează strict pasionaților de teleșoping, care vor să guste și plăcerea zapping-ului tv. Ceilalți sunt rugați să nu citească!

Ceasul sună. Este ora 4.50 dimineața. Dai fuga la baie, te speli pe dinți și pe față, și apoi te îndrepți înfrigurat către canapea. Te așezi confortabil, iei telecomanda și apeși butonul magic. Începe o noua zi de teleșoping.

5.00 – 6.00: Singurii care s-au gândit la tine sunt cei de la Kanal D. O oră plină de oferte care mai de care mai apetisante.

6.00 – 6.10: Pauză de cafea, dar repede, că nu vrei să ratezi nimic.

6.10 – 6.15: Muți rapid pe B1, curios să vezi cu ce produs fac deschiderea în dimineața asta.

6.15 – 6.45: Începe distracția! Acum va trebui să te decizi cum te împarți între TVR 1, Acasa și B1. Dacă ai și Pratech Tv, nu te văd bine!

6.45 – 6.55: Încet, te poți relaxa. Ai rămas doar cu TVR 1 și B1. Poți folosi butonul back.

6.55 – 7.00: Dai Cezarului ce e al lui. Urmărești cu atenție cu ce produs încheie B1 ora de teleșoping.

7.00 – 7.15: Lume noua! Saluți de bun venit TVR 2 și Antena 2. Știi că nu te vor dezamăgi.

7.15 – 7.30: Intra în joc și OTV. Cum să nu se gândească tocmai domnul Diaconescu la popor și nevoile lui?

7.30 – 7.45: Ai rămas iar cu TVR 2 și Antena 2. E bine, îți mai odihnești puțin degetele.

7.45 – 8.00: Ei plusează, tu te bucuri. Spui bună dimineața și celor de la Favorit și Etno. Patru prieteni de nădejde, pe drumul galben către Oz.

8.00 – 8.10: Etno s-a dus, TVR 2 se pregătește și el să-ți spună adio până mâine. Dar nu te superi. Antena 2 și Favorit sunt pe poziții încă. Și mai sosesc în grabă Acasă, Zeus TV, Sport Klub, Sport 1 și Dolce Sport 1. Nu ai avut 8 prieteni timp de 10 minute niciodată în viața ta. Și toți binevoitori, darnici și deschiși să-ți satisfacă nevoile (pe care nici tu nu știai că le ai).

8.10 – 8.30: A plecat TVR 2. Dar cei șapte magnifici au rămas.

8.30- 8.45: Mai sunt doar patru: Favorit, Sport Klub, Zeus și Sport 1. Ești încă important. Te vor!

8.45 – 9.00: S-a dus și Favorit. Ceri scuze timid celorlalți și fugi să faci un duș și să mănânci ceva pe fugă. Te iartă ei, știu că le ești fidel de obicei.

9.00 – 9.30: TVR3, Taraf, Prima, Zeus, AXN sci-fi și Dolce Sport. Nu te poți plânge, ai energie acum după micul dejun frugal. Telecomanda pare să ia foc, dar nu îți pasă, ești complet absorbit de goana ta.

9.30 – 9.40: Pleacă Prima, dar se intorc în forță Kanal 2 și Acasă . N24 plus vine și el pentru un sfert academic. Ești în extaz și agonie. Toți opt te asaltează și tu nu vrei să pierzi nimic.

9.40 – 10.00: Faci recapitularea, să nu te încurci: TVR3, Taraf, Kanal D, Acasă, AXN sci-fi, Zeus, Dolce Sport și…și…și…aaa, B1. Știai tu că se-ntoarce!

10.00 – 10.15: Te-au zăpăcit, dar nu te lași. Or fi ei mai puțini acum, dar tot e greu să le faci față. Îți amorțește degetul plimbându-te între Taraf, Național TV, OTV și Zeus.

10.15 – 10.30: Acum e-acum! Ai mai rămas doar cu Diaconescu și Lazarus… Momentul când titanii se luptă pentru atenția ta. Nu vrei, nu poți, îi iubești în mod egal. Mai bine iei o pauză de la teleșoping (deși te doare nespus)!

10.30 – 11.00: Pe principiul doi se ceartă și al treilea câștigă, aloci următoarea jumătate de ceas celor de la TVR 3. Pe fundal, titanii se ceartă în continuare pe audiențe… Oricum, mori de ciudă că nu prinzi și TV Paprika sau Mynele Television la ora asta…

11.00 – 11.15: E chef din nou! Taraf, Sport 1, F&H și Acasă și-au amintit de tine. Sunt opt acum (trăiască și Euro Channel!).

11.15 – 11.30: Pro Cinema preia ștafeta de la Euro Channel. Ceilalți, tot pe poziție. Tu, frenetic!

11.30 – 11.45: Taraf, B1, OTV, Zeus, F&H și Sport 1. Încep să te usture ochii, dar nu renunți!

11.45 – 12.00: Se întoarce și N24. Încet, un junghi rebel se insinuează sub coaste.

12.00 – 12.15: B1 te predă celor de la Național Tv. Taraf e-n pauză de schimbat corzi, dar îți trimite verii, Favorit și Etno, ca să fie totuși bine reprezentată familia. Sport 1 te abandonează, dar nu te panica! Există Dolce Sport. Lazarus se recunoaște învins, însă Diaconescu își vede de ofertat în continuare. Ca și pescarii de la F&H. Trăgând linie, tot șase au rămas.

12.15 – 12.30: A terminat pauza Taraf și revine. La fel Sport Klub și AXN sci-fi. Ți se accelerează pulsul, sunt deja nouă…. Când dai și peste MGM, atacul de panică te lovește din plin.

12.30 – 12.45: Soarele e deja sus pe cer și sesiunea ta de teleșoping atinge climaxul. Acasă, Prima, Național Tv, AXN Sci-fi, MGM, Favorit, Taraf, Etno, OTV, Euro Channel, Sport Klub, F&H… toți se închină în fața ta! Sunt cele 15 minute de glorie pentru care te-ai luptat, trezindu-te cu noaptea în cap. Te simți rege, răzbunat de toate suferințele îndurate de-a lungul timpului.

12.45 – 13.00: Acasă, OTV și Euro Channel iau pauză, dar nu-ți pasă! Îți savurezi hipnotizat victoria.

13.00 – 13.30: Ai de ales acum între Antena 2,  AXN sci-fi, MGM, Etno, Taraf și Sport Klub. Ai uitat cum era cu un singur canal…

13.30 – 13.40: Rămâi cu AXN sci-fi, MGM, Etno, Sport Klub, dar vine și Prima.

13.40 – 13.45: Nu îți permiți nicio secundă fără vigilență. Altfel ratai întoarcerea B1.

13.45 – 14.00: Acasă te salută din nou! Trebuie să te miști rapid între cele șapte canale, dar deja ai dexteritate…

14.00 – 14.15: Etno e în pauză de masă, iar tu îți iei adio de la Prima, AXN sci-fi și B1 până mâine. Le înlocuiesc cu succes Sport 1 și Dolce Sport 2. Ai mai rămas cu cinci concurente.

14.15 – 14.30: Gata cu Sport Klub, îl ștergi de pe listă. S-a dus și Acasă, plângeau marisabelele deja! Nu ai timp să te superi însă, că Etno-a revenit!

14.30 – 14.45: Stomacul îți dă semne că e vremea să iei o pauză. Dar nu renunți! Butonezi conștiincios telecomanda, de la Sport 1 la Euro Channel, apoi la Etno.

14.45 – 15.00: Apeși din nou accelerația, pentru că s-au întors între timp Taraf și Dolce Sport.

15.00 – 15.15: Ai vrea să iei o pauză. Parcă ai renunța un sfert de ceas la Euro Channel și Taraf. Dar exact acum e programată ultima întâlnire cu prietenii de dis de dimineață: Kanal D. Îți spui că nu se face una ca asta, și, recunoscător, le acorzi exclusivitate…     

15.15 – 15.30: Pe când să iei drumul bucătăriei, mânat de foame, te pomenești pe TVR 1! Vezi scris Teleșoping și rămâi țintuit pe canapea.

15.30 – 15.50: Etno versus Taraf! Câștigă stomacul, și dai fuga să inspectezi frigiderul. Ceva rapid, că nu poți pierde mult timp cu asemenea prostii.

15.50 – 16.00: În sfârșit poți fuma o țigară fără să te simți presat de telecomandă. Taraf e singura opțiune, și poți privi de pe balcon televizorul, fără să pierzi nimic. Savurezi în tăcere atât țigara, cât și o prezentare integrală de produs.

16.00 – 16.15: Înapoi pe canapea, întins pentru siestă. Te pregătești de o nouă ședință de zapping. Deocamdată numai între Favorit și Taraf. E bine…

16.15 – 16.30: Etno complică temporar situația, dar nu se compară cu războiul de la prânz.

16.30 – 16.45: A venit momentul să te bucuri de ultimele imagini pe azi de la Taraf. Îi dai partea leului, deși  tot tragi cu ochiul din când în când pe Dolce Sport 2 și Favorit.

16.45 – 17.00: Ultimul apel al zilei și de la Antena 2. Visezi la o cafea, dar nu ai timp. Totuși ai trei canale de acoperit…

17.00 – 17.30: Știi că urmează să spui adio și celor de la Dolce Sport 2, deci te concentrezi pe ei. Cu mici incursiuni și pe Favorit (da, recunoști, nu poți rezista tentației!).

17.30 – 17.45: O nouă dilemă: Euro Channel sau Favorit? Acorzi prioritate primului. Știi tu de ce…

17.45 – 18.00: Cu un ultim efort, le spui adio și celor de la Favorit. Te încearcă o tristețe ciudată.

18.00 – 18.45: Telecomanda e inutilă, toți te-au abandonat. Ai timp acum de cafea. Dar melancolia orelor când 11 canale se luptau să îți capteze atenția, te face să o bei cu noduri… Îți amintești de telefon, vezi că ai treizeci de apeluri pierdute, dar nu îți pasă. Ești trist!

18.45 – 19.00: Îți promiți solemn că de aici înainte Etno o să fie canalul tău preferat. Prietenul la nevoie se cunoaște, nu? Chiar dacă îți acordă numai un scurt prilej de bucurie…

19.00 – 22.45: Îi suni pe cei care te căutaseră, dar nimeni nu răspunde. Speli vase, speli haine, speli geamuri… Nimic nu te face să zâmbești. Acum regreți amarnic minutele în care ai renunțat la teleșoping pentru un amărât de mic dejun. Le vrei înapoi, dar nu se mai poate! Te joci plictisit cu telecomanda. Numai prostii: știri, filme, muzică, talk-show-uri, divertisment. Dar teleșoping? Refuzi să apelezi la canalul specializat. Tu vrei și zapping, asta ți-e plăcerea!

22.45 – 23.00: Retrăiești o umbră palidă a zilei, privind cu nesaț Euro Channel.

În timp ce faci un duș, îți faci planul pentru mâine. O să fii mai bun, mai rapid, nu o să mai cedezi niciunei ispite. Îți pui ceasul să sune la 4.50 și adormi fericit, visând la cuțite fermecate, cutii magice de depozitat alimente, bijuterii, aparate de masaj și atâtea alte lucruri pe care neapărat trebuie să le cumperi și tu!

AVERTISMENT 2: Vizionează DOAR primele 5 minute din următorul material. O să-mi mulțumești, sigur nu ai mai văzut acest produs pe niciun canal de Teleșoping!

AVERTISMENT 3: Pentru cei care au decis să ignore primele două avertismente, autorul nu își asumă nicio responsabilitate!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 Mai 2011 în Critic

 

Etichete: , ,

Primul sărut


Dezbaterea despre influența violenței din filme sau jocuri video asupra copiilor este una veche. Sexualitatea explicită a făcut și ea să curgă multă cerneală de-a lungul anilor. În general, tot ceea ce poate influența (pozitiv sau negativ) un copil, pe durata dezvoltării sale, a fost și va fi subiect de analiză.

Însă nu este întotdeuna simplu să disecăm în alb sau negru, bine sau rău. Granițele sunt de multe ori volatile, influențele mai mult sau mai puțin directe, relațiile de cauzalitate într-o mai mică sau mai mare măsură vizibile. Același comportament al unui copil poate stârni zâmbete, grimase sau pur și simplu consternare. La fel de împărțite vor fi și opiniile despre ce se ascunde în spatele acelui comportament, dar și despre eventualele lui urmări.

De câteva zile, un filmuleț face furori pe Youtube. Cu peste 5 milioane și jumătate de vizualizări, a devenit rapid inclusiv sursă de profit .

Reacțiile la acest video au fost diferite, cum era de așteptat. Nu știu câți dintre voi au sau nu copii. Nu știu nici câți dintre voi își amintesc primul sărut. Sunt însă curioasă ce ați simțit sau gândit mai devreme, în timp ce îi priveați pe Elliott și Bowie!

 
Un comentariu

Scris de pe 10 Mai 2011 în Disectii terapeutice

 

Etichete: , ,

Renunţaţi la cuţit!


Într-un articol publicat recent, The Guardian readuce în atenţia opiniei publice din UK problema mutilării genitale (FGM –Female Genital Mutilation), oferind drept sursă de dezbatere un documentar realizat în Kenya. Anterior, în 2008, o altă provocare fusese adresată englezilor de către jurnalista Lisa Rogers: documentarul The Perfect Vagina problematiza creşterea îngrijorătoare a numărului de labioplastii realizate benevol în UK, mai ales datorită vârstei relativ fragede a unora dintre paciente (14, 15 ani).

Două documentare total diferite, având acelaşi mesaj: Renunţaţi la cuţit!

Deşi aparent fără o legătură logică, vizionarea celor două materiale video ridică întrebări asupra unei practici comune: intervenţia de tip chirurgical asupra organelor genitale. Contexte, locaţii, culturi si evoluţii diferite ale acestui subiect, suferind însă de aceeaşi actualitate. Este cel puţin trist să observăm cum probleme, considerate a fi apanajul societăţilor revolute, revin sub noi forme, pervertite, în sânul unor societăţi moderne, unde educaţia şi liberul arbitru există per se. 

Mutilarea genitală este astăzi considerată o practică barbară, reprobabilă şi supusă rigorilor legislaţiei. Cu toate acestea, datorită lipsei de educaţie, datorită puterii exercitate de stigmatul social, de tabu-uri, superstiţii şi cutume, ea continuă să existe, afectând destinul multor femei (copii, adolescente sau adulte). Documentarul ne oferă strict o privire asupra situaţiei din Kenya, însă acest gen de practici (identice sau asemănătoare) au fost comune de-a lungul vremii în multe alte zone, pe continentul african sau în Estul Mijlociu, fiind ulterior importate in societăţile occidentale, o dată cu valul de imigranţi din zonele respective (vezi câteva detalii aici).

Dacă intervenţiile de tip FGM sunt realizate adesea forţat, fără anestezie, în absenţa unor minime condiţii de igienă, marcând (fizic şi psihic) pe viaţă femeile respective, operaţiile de tipul labioplastiilor se desfăşoară, în societăţile occidentale, de obicei, în cabinete perfect sterilizate şi la cererea pacientelor. Cu toate acestea, popularitatea recentă, aparent inexplicabilă, a acestui tip de intervenţie chirurgicală, este pusă într-o nouă lumină prin vizionarea documentarului anterior menţionat. Descoperim, împreună cu realizatorii, existenţa unui număr semnificativ de femei care se simt stigmatizate datorită aspectului lor fizic, chiar dacă este vorba de zone intime ale corpului. Exceptând cazurile justificabile medical, majoritatea intervenţiilor par a fi motivate de dorinţa, mai mult sau mai puţin superficială a femeilor, de a se încadra în anumite tipare. Este pusă în discuţie atât obsesia actuală pentru perfecţiunea fizică, dar şi modul în care societatea de consum creează modele artificiale, false, din dorinţa de profit, pe care le oferă maselor, creând nevoi şi presiuni false de adaptare. O referire clară se face, în mod special, la modul în care pornografia îşi hrăneşte  consumatorii cu imagini ideale, lipsite de realism (conform studiilor de anatomie) ale organelor sexuale. Astfel, într-o manieră indirectă, un alt tip de tabu-uri (este interzis să discutăm despre aspecte intime, de natură sexuală) şi, implicit, de lipsă de educaţie, poate genera efecte nedorite.

Ne grăbim adesea să judecăm societăţile paternale, din lumea a treia, mai ales datorită nerespectării dreptului femeilor la liberă alegere! În acest proces, uităm să privim cu un ochi la fel de critic propriile comunităţi, unde existenţa liberului arbitru nu echivalează automat cu “libertatea” de a alege şi, în mod evident, nu simbolizează acceptarea diversităţii drept un lucru normal, natural sau salutar!

 

Etichete: ,

Ganduri


La ce ma mai uit si cuget zilele astea …

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 28 Aprilie 2011 în Disectii terapeutice

 

Oul, sms-ul si halucinatia


Ce asociere exista intre un ou, un sms si fenomenul de halucinatii colective? In mod normal, niciuna! Dar o data pe an, cele trei se unesc intr-o fratie indestructibila, cu unicul scop  de a-i face pe oameni fericiti. De Paste!

Cum te poate face un ou fericit? Simplu! Daca faci parte din randul celor care comercializeaza minunile de sorginte galinacee, ai dat lovitura! E perioada ta de glorie! Pe lista de cumparaturi a fiecarei familii sta la loc de cinste oul. Amaratul acela de ou, care in mod obisnuit nu e chiar la mare cautare, capata peste noapte o importanta capitala: pai cozonacul, pasca, drobul, maioneza, prajiturile cum sa le facem? Se poate sa existe masa traditionala de Paste fara ele? Si hai sa zicem ca o parte din aceste preparate le mai “cinstim” noi si cu alte ocazii…

Dar o singura data pe an oul este tratat regeste: spalat, ferchezuit, uns, tatuat, vopsit… ce mai, daca ar avea maini si picioare, sigur i s-ar face si manichiura sau pedichiura! E asezat apoi la loc de cinste, intr-un aranjament mai mult sau mai putin artistic (in functie de imaginatia si bunul gust al gospodinei). Ce si-ar putea dori mai mult?  Poate sa fie Paste in fiecare zi din an… Dar nu este! Si afla curand bietul ou ce stim cu totii: fericirea nu este eterna! Asa ca visul colorat se transforma in cosmar, in momentul cand e luat pe sus si dat cap in cap cu vreun confrate, la fel de gatit de sarbatoare ca si el. O fi el nefericit, dar ce mai veselie si bucurie le provoaca oamenilor nenorocirea lui… nu ca ar fi o consolare! Norocul lui ca mai exista si dreptate: macar o parte din sadicii care l-au torturat si omorat, sfarsesc curand la camera de garda, cu indigestii sau intoxicatii! Si de undeva, din raiul oualor, poate sa spuna in sfarsit: stiam eu ca cine rade la urma, rade mai bine!  

 

Oricum, nu numai proprietarii de gaini sunt fericiti de Paste. Li se alatura la hora bucuriei si producatorii de ciocolata, plus toti cei din domeniul decoratiunilor: ca fac oua din ciocolata, din hartie, plastic, textile, metal, ca le modeleaza, deseneaza sau fotografiaza, multi au ocazia, o data pe an, sa faca bani … din oua!

Avem apoi o alta sursa simultana de fericire: sms-urile! O adevarata olimpiada se desfasoara de Paste la capitolul asta! Cu doua sectiuni: calitate si cantitate. Oamenii uita brusc de grijile cotidiene, si isi pun la munca neuronii pentru a nascoci cel mai original mesaj, avand la dispozitie cateva cuvinte de baza: cozonac, pasca, liniste, belsug, inviere, miel, sarbatoare, iepure, lumina, caldura… De obicei, daca reusesti sa faci si versuri, sau desenezi ceva recognoscibil din stelute si acolade, esti castigator detasat si ai ocazia unica de a fi plagiat. (… sau daca ai norocul sa fie multi receptori cu un umor de prost grust ca si al tau, vor da mai departe mesaje gen “Paste fericit…dar nu pe iarba mea!”).

La cealalta sectiune a olimpiadei, cantitate, lupta se da pentru trimiterea unui numar record de sms-uri. Nu conteaza ca avem in memoria telefonului numere la care nu am mai sunat de luni bune! Sau ca proprietarii numerelor respective ne sunt, in unele cazuri, aproape necunoscuti! Cu cat mai multi, cu atat mai mare satisfactia! Si sentimentul implinirii datoriei de a face oamenii fericiti!  Ce mai conteaza ca in sutele de zile cand se simteau oribil, sau deznadajduiti, sau pur si simplu tristi, nu ne-a dat prin cap sa le expediem un sms plin de zambete si optimism? Nu mai conteaza! Noi suntem veseli ca trimitem, ei se lumineaza la fata cand citesc, iar operatorii de telefonie isi freaca palmele de bucurie!

Acum ca ne-am lamurit cum se asociaza un ou cu un sms, ramane sa vedem ce aport isi pot aduce, in aceeasi zi, halucinatiile la fericirea oamenilor.

In primul rand, sa descriem putin conceptul!  Alaturi de iluzii si agnozii, halucinatiile sunt o categorie de tulburari calitative de perceptie. Cel care sufera de halucinatii psihice, sustine si crede cu fermitate ca exista un anumit stimul, pe care il percepe in afara spatiului senzorial (chiar daca nu il vede, aude, miroase, gusta sau pipaie, il poate vedea de exemplu cu “ochii mintii”). Daca eu incerc sa va conving ca exista extraterestri verzi, inorogi si ca florile vorbesc, si daca nu o fac in gluma , ci eu chiar cred cu tarie in ceea ce spun, ma veti banui, cu buna dreptate, ca sufar de halucinatii.  Oricum, nu-i foarte grav, atat timp cat nu sufera de aceeasi problema jumatate din omenire. Sau… poate da?

Coincidenta face ca in ziua in care oul si sms-ul acapareaza colectivitati mari de oameni, are loc si o halucinatie colectiva, impartasita de acestia. Si culmea, are acelasi efect benefic asupra lor ca si primele doua! Cum se intampla fenomenul? Foarte simplu!  Singurul adevar, atat de simt comun, cat si  stiintific, pe care nu il putem combate cu niciun argument este ca niciun om nu poate trai vesnic. Ca vrem, ca nu vrem, toti suntem datori cu o moarte! Evident ca nu e o veste minunata sau care sa aduca bucurie, din clipa in care o intelegem. Problema fiind generala, afectandu-ne pe toti, solutia ar trebui sa fie tot una universala, accesibila oricui o doreste. Si avem doua variante: ori sa ne prelungim speranta de viata la infinit, ori sa fim capabili sa inviem. Cum prima nu este deocamdata fezabila, a doua este perfect acceptabila. Vorba aceea, nu poti fi si sarac, si cu pretentii! Te multumesti cu ce se poate. Si uite ca se poate: deocamdata avem un singur prototip: barbat, 33 de ani, inviat dupa trei zile de la constatarea decesului. Dar asta ne da dreptul sa speram! Femei sau barbati, de 5, 10, 40 sau 70 de ani, oricare dintre noi poate sa doarma linistit acum. Ce bucurie! Si cum bucuria nu e bucurie, daca nu e impartasita, ne-am fixat si o zi anume cand sa sarbatorim evenimentul si sa ne asiguram reciproc de veridicitatea lui: “A inviat!” “Adevarat a inviat!” Ce mai conteaza ca niciunul dintre noi nu am fost acolo? Ce mai conteaza ca in afara de acest caz celebru, nu putem sa dam niciun alt exemplu similar de atata amar de ani? Asta nu-i o halucinatie! Si, mai mult ca sigur, este o non-halucinatie care ne face fericiti!

 
Un comentariu

Scris de pe 23 Aprilie 2011 în Disectii terapeutice

 

Etichete: , , , , , , , ,

Minunile din statistici (sau cum isi schimba romanul naravul)


Din marea de mailuri tip newsletter care imi scalda periodic inbox-ul, acum 10 minute mi-a zgariat retina un titlu alarmant: “Dupa ce s-a prabusit in 2010, disponibilitatea de cumparare a romanilor s-a stabilizat la un nivel foarte scazut“. Ce mi-a trecut prin minte in secundele de dupa lecturarea titlului? Prima reactie a fost in stilul “Amintirilor din copilarie”… iaca pozna!  A doua a fost pe filiera burtierelor de la OTV… soc, senzational!  A treia a fost tipic ardeleneasca… hai, noah!  Iar ultima, expresia felului meu obisnuit de a aborda stirile bazate pe statistici… yeah, right!!! Desi am o gena dominanta mostenita direct de la Toma Necredinciosul, mi-am impus de-a lungul timpului sa acord totusi prezumtia de nevinovatie. In cazul de fata, sa dau o sansa articolului cu pricina sa ma convinga! Si ce argumente am primit?

1. informatia este concluzia studiului EURO Climate efectuat de GfK  in Austria, Bulgaria, Cehia, Franta, Germania, Italia, Marea Britanie, Polonia, Romania si Spania, pentru primul trimestru din 2011;

2. “disponibilitatea de cumparare” este un indicator calculat pentru fiecare tara vizata de studiu; la noi, se pare ca in martie era de -35,1 puncte, pe cand austriecii au valori de 30,9 si nemtii  de 34,3;

 

3. starea de spirit a consumatorilor europeni este dominata, in prezent, de cresterea inflatiei si de cotele inalte ale datoriei publice.

… toata lumea sa se ridice si sa aplaude timp de cinci minute! Ok, am glumit, puteti aplauda si stand pe scaun! Sau si mai bine, puteti sa imi explicati si mie de ce ar trebui sa inghit pe nemestecate genul asta de informatii.

1. Pentru ca asa zice GfK? Daa, stiu ca ne place mult si apreciem in mod special tot ce vine de la institutii, organizatii si alte structuri investite cu aura de autoritate incontestabila intr-un domeniu. Doar se asteapta de la noi sa ne alegem pasta de dinti pe criteriul ca este recomandata de Asociatia Mondiala a Medicilor Stomatologi si sa credem toate aberatiile servite prin media sub pavaza comunitatii oamenilor de stiinta din Marea Britanie! Ca doar niciunul dintre noi nu a invatat vreodata la scoala nimic despre metodologia unei cercetari, despre cum se valideaza un studiu, despre importanta esantionarii si mai ales a precizarii marjei de eroare… detalii insignifiante! Deviza noastra trebuie sa fie “crede si nu cerceta!” sau “nu te lega la cap, daca nu te doare!”

2. Sa iau de buna stirea pentru ca indicatorul respectiv a iesit negativ la noi? Si pentru ca noua ne dau de obicei multe cu minus sau rest? Si pentru ca, nu-i asa, la noi cainii nu au nimic in coada, pe cand la altii au mereu covrigi? Daca stau sa calculez, cainii austriecilor au exact 66 de covrigi in plus fata de potaile autohtone. Noroc ca nu sunt 666, ca atunci aveam o explicatie in plus: precis si-a bagat dracul coada!

3. Sau, cel mai important, sa propag si eu concluzia studiului, cucerita de argumentul ala cu starea de spirit dominata de inflatie si de datoria publica? Jur solemn ca o sa preiau si o sa dau mai departe informatia, daca imi explica cineva cum poate sa fie dominat spiritul cuiva de inflatie? In prostia mea, eu credeam ca starea de spirit a unui om are legatura cu emotiile, sentimentele si alte concepte din astea psihologice rasuflate…

Daca ar fi sa ma iau strict dupa ce am citit in articol, ar trebui sa cred in minuni! De genul: romancele au suferit un AVC in masa si astfel le-a disparut peste noapte tendinta de a se relaxa prin sesiuni prelungite de shopping; in acelasi timp, s-a dat un decret ca se interzic revistele alea pacatoase de fashion, care ne chinuie cu poze despre ultimele tendinte in materie de sandalute, cordelute si posetute, si care ne provoaca insomnii sau ne chinuie crunt pana cedam si dam fuga la mall sa intram in randul lumii; sau poate odraslele noastre s-au maturizat spectaculos din 2010 pana in martie 2011 si acum inteleg ca rata inflatiei si datoria publica sunt mult mai importante decat egocentrismul care le facea pana mai ieri sa urle ca din gura de sarpe in mijlocul magazinului cand noi refuzam sa le cumparam diversele articole asezate strategic pe rafturi; cine stie, poate minunea care s-a intamplat este ca au dat roade campaniile de sanatate publica si ne-am lasat de fumat cu totii sau am inteles in sfarsit ca mersul pe jos face piciorul frumos si, drept urmare, ne-am concediat pe termen indefinit masinile amatoare de benzina…

Gata, stiu! Romanii au inteles in sfarsit ca Maslow era un dobitoc, cu tot cu piramida lui! Faza aia cu nevoile de baza e doar inventata de spiritul malefic al consumerismului. De fapt noi ne plasam la etajul superior: indiferent ca nu am mancat de trei zile, ca sunt intepenite caloriferele pentru ca nu am platit factura, indiferent ca e cam aiurea sa mergi pe strada in fundul gol, pe noi ne intereseaza numai dezvoltarea spirituala, autorealizarea! Si pentru ca noi nu suntem fraieri ca austriecii, nu cheltuim nimic cumparand surse de “iluminare”! Le furam sau le luam gratis de pe unde le-au lasat altii…

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 22 Aprilie 2011 în Critic

 

Etichete: , , , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: