RSS

Arhive pe etichete: viata

„Dansaţi, dansaţi… altfel suntem pierduţi!”


Cum faci să aduni o viaţă de om în câteva rânduri? Ai vrea să spui atât de multe şi, totuşi, cuvintele nu sunt suficiente. Mai ales că, despre EA, poţi folosi doar superlative…

Este una dintre cele mai importante dansatoare, coregrafe şi regizoare de balet ale ultimelor decenii, din Europa şi nu numai. A fost numită „cea mai originală voce a dansului contemporan”, „vizionară” sau „Mare Preoteasă a alienării”. Fără ea, teatrul şi opera nu ar fi arătat astăzi la fel, dar influenţele sale se fac simţite şi în artele vizuale sau în cinema. Încet, dar sigur, a redesenat harta artei teatrale, fiind promotoarea unui stil inovator, o fuziune unică între arta suprarealistă, drama sexuală, teatrul radical şi limbajul dansului, cunoscută drept Tanztheater.

Frustrarea, alienarea, cruzimea şi durerea se îmbină genial cu umorul, în majoritatea coregrafiilor ce îi poartă semnătura. Asta deoarece nu a interesat-o niciodată cum se mişcă oamenii, ci ceea ce îi mişcă. Fascinaţia pentru emoţiile primare a condus-o în realizarea majorităţii producţiilor sale memorabile, iar violenţa interacţiunii bărbat-femeie este şi ea o temă predilectă abordată. Lucrările sale descriu, cu o elocvenţă aparte, infinitele moduri în care Ei şi Ele aleg să se iubească sau să se războiască. „Nu există creaţie teatrală atât de brutală sau de elegantă ca a sa, nu există femei mai puternice sau bărbaţi mai tandri, priviri, paşi, atingeri atât de veritabile  precum ale sale.” (Neil Bartlett, 2005)

Amestecul de mişcări, sunete, imagini  şi texte pline de tâlc topeşte graniţa dintre dans şi teatru. Producţiile sale multimedia adesea implică muzică eclectică şi decoruri elaborate (de exemplu, dacă în Vollmond jumătate din scenă este ocupată de un bolovan uriaş şi de apă, in Nelken aceasta este inundată de mii de garoafe. Dintre cele peste 180 de puneri în scenă existente ale operei lui Stravinsky, Încoronarea primăverii, versiunea ei este considerată cea mai spectaculoasă (aici întreaga scenă a fost acoperită cu pamânt). Este greu să recomanzi doar câteva dintre numeroasele sale coregrafii. Dar aş mai aminti Café Müller (inspirat din viaţa personală a artistei, din amintirile sale de copil pe vremea războiului), Viktor (cu o superbă metaforă – barbaţi şi femei care flirtează şi se luptă, îndreptându-se către un mormânt uriaş) sau  Kontakthof (interpretat de dansatori de vârsta a treia şi abordând cu un umor aparte ideea de impulsuri sexuale – publicul fiind forţat să se confrunte cu prejudecăţile şi temerile cele mai profunde, legate de bătrâneţe). Ca o paranteză, dacă aş spune că EA a reuşit să transforme un orăşel banal din Germania, Wuppertal, într-un loc de pelerinaj artistic, nu aş exagera. Astăzi acesta este cunoscut pentru două lucruri: trenul suspendat ce traversează râul din apropiere (Schwebebahn) şi spaţiul unde această remarcabilă femeie a dat viaţă unor viziuni extraordinare despre natura umană.

Artista a primit numeroase distincţii, Laurence Olivier Award (UK), Kyoto Prize (Japonia) sau Goethe Prize (Germania) fiind doar câteva. Printre colaboratorii săi celebri din lumea dansului se numără Kurt Jooss, Paul Taylor sau Antony Tudor, dar a avut şi două apariţii notabile în cinematografie: rolul Principesei Lherimia , în filmul lui Fellini Şi nava merge mai departe (E la nave va – 1983), şi în Vorbeşte cu ea (Hable con ella – 2001) al lui Almodóvar. În iunie şi iulie 2012,  în Londra vor fi puse în scenă o parte din creaţiile sale (majoritatea în premieră pentru UK), acestea fiind considerate apogeul Olimpiadei Culturale ce va precede Jocurile Olimpice.

Un singur lucru nu am menţionat… Vorbesc despre Philippina Bausch, cunoscută de orice iubitor de dans drept Pina. Îmi veţi ierta poate efuziunea, dacă vă spun ce m-a determinat să scriu pe nerăsuflate. În sfârşit, Pina vine oficial în România (după cele două proiecţii din cadrul TIFF de la Cluj). Chiar dacă, dintr-un capriciu al vieţii!?!, o va face doar prin intermediul filmului ce îi poartă numele…

Acesta a avut premiera la Berlinale, rulând ulterior cu casa închisă la cele mai importante festivaluri europene. Pe 9 septembrie va fi însă lansat simultan în România, Finlanda, Cehia şi China. Considerat de către mulți drept evenimentul cinematografic al toamnei, filmul a fost promovat în special online de către Parada Film, fiind angrenate în acest demers nume cunoscute precum Victor Rebengiuc sau Maia Morgenstern

Filmat 3D, cu ansamblul companiei Tanztheater Wuppertal Pina Bausch, acest lungmetraj-documentar ilustrează „ameţitoarea şi inimitabila” artă a marii coregrafe germane, care a murit în vara lui 2009, chiar înainte de debutul filmărilor, la numai 5 zile după ce primise diagnosticul de cancer (vezi relatarea regizorului şi prietenului său apropiat, Wim Wenders, de mai jos).

Vă mai spun doar că  PINA a câştigat într-o singură săptămână Marele Premiu la 3D Festival din Paris (24-26 mai 2011) şi Premiul pentru Cel mai Bun Documentar German la Dokville (26-27 mai 2011). Pelicula a fost nominalizată şi la prestigiosul Premiu LUX, oferit de Parlamentul European. 

Ce ziceţi, ne vedem într-o sală de cinema pe 9 septembrie? 

Anunțuri
 
Un comentariu

Scris de pe 23 August 2011 în Expresiile vietii

 

Etichete: , , , ,

Memento mori


Intr-o zi, da, intr-o zi,

Soarele va rasari,

Dar nu vom mai fi copii.

Doar atunci ne-om aminti

Ce-am pierdut, si-apoi vom sti

De ce ne simtim pustii.

Seara tristi vom adormi,

Vom visa iar jucarii,

Clovni, baloane, palarii,

Plete brune, aurii,

Alergand prin parc zglobii,

Si facand multe prostii.

Vom vedea in vis iar, vii,

Chip de mame grijulii,

Noi, stramband la doctorii,

Facand fetze mii si mii,

Sasaiti, peltici, sashii,

Mofturosi, pe scurt copii.

Vom deschide ochii goi,

Amintindu-ne de noi,

Noi cei vechi si noi cei noi,

Fara soare, doar cu ploi,

Covarsiti azi de nevoi,

De problemele puhoi.

Storsi de vlaga, nu vioi,

Injugati ca niste boi,

Unii singuri, altii-n doi,

Asteptam ziua de joi,

Apoi vineri, si apoi…

Iar e luni, iar suntem noi.

Vieti cuprinse de puroi,

Ce-am visat c-or fi de soi,

Ieri semete, astazi moi,

Sunt doar file goale, foi

Ruginite. Ca un roi,

Fara matca, vise, voi.

 

Etichete: , , , ,

Agentia de implinit dorinte


Intr-o alienare din ce in ce mai acuta, intr-o lume in care am uitat sa mai privim cerul, preocupati sa privim pamantul pe care calcam, mai exista OAMENI. Care se uita in jur, care nu privesc fara sa vada, care nu asculta fara sa auda. Oameni care nu au mult, dar dau foarte mult din ce nu au. Autointitulati „agenti de implinit dorinte”.  Daca fiecare din noi am fi agenti macar o zi din viata noastra, poate ca lumea nu ar mai fi o simpla planeta suprapopulata, ci un camp plin de suflete frumoase si colorate, de zambete si amintiri nemuritoare…

E simplu, acorda o milisecunda din viata ta, da click aici http://agentiadeimplinitdorinte.ro/ si poate o sa-ti amintesti ceva ce stiai despre tine, dar cumva, candva ai uitat…

„Mama e iarba, eu sunt cerul…” spunea un copil cu o boala in stadiu terminal.

Tu cine esti?

 
2 comentarii

Scris de pe 24 Iunie 2010 în Disectii terapeutice

 

Etichete: , , , , ,

Cercul vietii


E seara de vara iara-

Cadere de val mortuara

Pe ziua arzand ca o fiara

Toata suflarea de-afara.

E vara, e noapte placuta,

Cand lumea intreaga-i tacuta,

Iar bolta senina-i batuta

Cu stele, si-o luna cam sluta.

In aer pluteste uitarea,

In gand se coboara visarea,

Fiind obtinuta iertarea

Prin ruga – cu sine-mpacarea.

Un greiere canta in iarba,

Eterna si trista lui jalba,

Dar roua, a frunzelor salba,

Vesteste iar ziua cea dalba.

Luceafarul intra in scena,

In singuratatea-i eterna,

Oftand dupa dulcea Selena

Trufasa iesind din arena.

De ziua incet iar se crapa,

Si Firea din negura scapa.

Simtindu-se inca mioapa,

Cu raze de soare se-adapa.

E vremea spalarii pe fata!

Pornesc batraneii la piata,

Parintii la munca de-o viata,

Copiii – la joc, (azi nu-nvata).

Se-ncinge orasu-n cuptor,

Sub soarele necrutator,

Nici pasari nu mai trec in zbor,

Si-ti spui „imi vine sa mor!”.

Visezi la concediu, vacanta,

Drept ultima ta speranta,

Desi e doar cutezanta,

Cand pui bugetu-n balanta.

Sleit, cu puterile stinse,

Tacut, cu ranile linse,

Te-ntorci la betoane incinse,

Pe strazi cu luminile-aprinse.

Si vine seara de vara-

Cadere de val mortuara

Pe ziua arzand ca o fiara

Toata suflarea de-afara.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 18 Iunie 2010 în Expresiile vietii

 

Etichete: , ,

Patrunjel si portocale


Filmele sau pozele alb negru au o anumita savoare, un iz de lume veche, inchisa in trecut. De cate ori te lovesti de ele, vine si te mangaie pe frunte si te bate pe umar un sentiment de melancolie. E ca si cum ai calatori in timp, in epoci demult apuse. Desi le asociem cu lipsa de culoare, parca ne provoaca imaginatia. Cum era rochia aia pe care o poarta? Cum avea parul si ochii? Ce nuante are tapetul ala de pe perete? Putem face scenarii cate vrem, ne putem juca exact ca in copilarie cand aveam carti de colorat unde noi eram stapanii absoluti, dand viata unor contururi goale, umplandu-le de personalitate.

Este prea greu sa renuntam la culorile din viata noastra. Imaginati-va un curcubeu care v-a tintuit in admiratie muta. Acum stergeti ROGVAIV-ul si ce ramane? E ca un suflet deprivat de paleta larga de emotii si sentimente. Cum ar fi inima noastra in alb si negru? Cum ar fi lumea fara culori? Raspunsul este simplu: mult, mult mai sarace… Suntem interconectati cu tot ce ne inconjoara si am fi depresivi intr-o lume unde singura variatie ar fi nuantele de gri.

O tinuta obisnuita o poti face imediat interesanta cu o esarfa, un colier sau niste cercei colorati. O figura palida o readuci la viata cu putin blush. O camera trista si apasatoare se inveseleste instant cu o pata de culoare. Asa mi-am animat si eu bucataria cu un buchet de patrunjel. Intr-un borcan cu apa, a facut minuni. Bucataria a devenit dintr-o data vie, calda, cruda si ispititoare. Un vas cu portocale si mere rosii a repetat minunea in camera unde ma straduiam sa invat pentru examenele de saptamana asta.

Nu e ceva ce nu stiati, am vrut doar sa va amintesc: putina culoare la momentul potrivit, face o diferenta majora in vietile noastre. Arborati un zambet si culoarea preferata. si totul devine mult mai frumos cand sunteti coplesiti de plictiseala, griji sau neplaceri!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 2 Februarie 2010 în Disectii terapeutice

 

Etichete: , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: